ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură.

ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură.

ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu. zgură, plin de zgură. Departe, gara cu șinele lucii în pămîntul zgurit. C. PETRESCU, R. DR. 354. 2. Făcut scrum, ars, negru, plin de cenușă. (Atestat în forma zguruit) Că-mi aduce demîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: zguruít, -ă adj.

ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, ars; negru. – Din zgură.

zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte

zgurít adj. m., pl. zguríți; f. sg. zgurítă, pl. zguríte