ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.

ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.

ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strânge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.

ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli.

ZGULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

ZGULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]

zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.

zgulésc (mă) v. refl. (sîrb. zgúliti, și gúliti, a juli, cu înț. luĭ zguriti se, a se zguli. V. julesc). Ban. Olt. Trans. Mă strîng de frică, de întristare.

zgulít, -ă adj. Ban. Olt. Trans. Sărac, descurajat, trist, umilit. V. julit.

zguli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

zgulit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.