9 definiții pentru zguduială
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli,
s. f. Zguduitură. [
Pr.: -du-ia-] –
Zgudui +
suf. -eală.
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli,
s. f. Zguduitură. [
Pr.: -du-ia-] –
Zgudui +
suf. -eală.
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli,
s. f. Zguduitură. Și preoteasa, la fiecare zguduială de geamuri, își făcea cruce și ofta. VLAHUȚĂ, O. A. II 39. ◊
Fig. Și cînd cearcă pămîntul vreo mică zguduială, Să fac cîte o duzină de ode sugrumate. ALEXANDRESCU, M. 255.
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli,
s. f. Zguduitură. – Din
zgudui +
suf. -eală.
zguduiálă s. f.,
g.-d. art. zguduiélii;
pl. zguduiéli
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli ZGUDUIÁLĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.) ZGUDUIALĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură. (O ~ ușoară de pămînt.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) zguduială, zguduieli
s. f. masturbare.
Zguduială dex online | sinonim
Zguduială definitie
Intrare: zguduială
zguduială substantiv feminin