ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os.

ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os.

ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin. COȘBUC, P. I 47. În dormitor era lumină și se făcuse puțin foc. Se sună de culcare. Elevii intrau zgomotoși. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. Călătorii se coborîră, apoi urcară scara; îndată se auziră mulțime de voci zgomotoase de femei. BOLINTINEANU, O. 418. ◊ (Adverbial) Flăcăuașii cei mari din clasa a cincea începură a rîde zgomotos. SADOVEANU, E. 112. Strănută atît de zgomotos, că toate femeile se întorc spăimîntate. REBREANU, I. 14. Hagiul începu iarăși a sorbi zgomotos. DELAVRANCEA, H. T. 39. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. Viața aceasta zgomotoasă nu le mai permite conversația. PETRESCU, C. V. 200. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplările comice, și spusele glumețe, și petrecerile zgomotoase care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. N-am mulțămire în adunările zgomotoase unde domnește eticheta. NEGRUZZI, S. I 64.

ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Din zgomot + suf. -os.

zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse

zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. sg. zgomotoásă, pl. zgomotoáse

ZGOMOTÓS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată ~oasă; manifestație ~oasă.)

ZGOMOTÓS¹ adv. Cu zgomot. /zgomot + suf. ~os

ZGOMOTÓS² ~oásă (~óși, ~oáse) Care face (mult) zgomot. /zgomot + suf. ~os

sgomotos a. plin de sgomot: târg sgomotos.

zgomotós, -oásă adj. (d. zgomot). Plin de zgomot: adunare zgomotoasă, copiiĭ îs zgomotoșĭ.

ZGOMOTOS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată ~; manifestație ~.)