Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru zenit

ZEN├ŹT s. n. Punct de intersec╚Ťie al verticalei locului cu emisfera cereasc─â superioar─â situat deasupra capului observatorului ╚Öi opus nadirului; amiaz─â. ÔÖŽ Fig. Culme, apogeu, ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Din fr. z├ęnith.
ZEN├ŹT s. n. Punct de intersec╚Ťie al verticalei locului cu sfera cereasc─â situat deasupra capului observatorului ╚Öi opus nadirului; amiaz─â. ÔÖŽ Fig. Culme, apogeu, ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Din fr. z├ęnith.
ZEN├ŹT s. n. 1. Punct de intersec╚Ťie al verticalei locului cu sfera cereasc─â, situat deasupra capului observatorului. Lumina limpede a zilei c├«nd soarele e la zenit. se urmeaz─â cu acelea╚Öi nuan╚Ťe ╚Öi intensit─â╚Ťi pe suprafa╚Ťa Oltului. BOGZA, C. O. 236. C├«nd soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit ├«ntr-o lumin─â orbitoare, p─ârea ├«n ar╚Öi╚Ťa zilei un ora╚Ö mort, adormit printr-o vraj─â. BART, E. 19.
ZEN├ŹT s. n. Punct de intersec╚Ťie al verticalei locului cu sfera cereasc─â, situat deasupra capului observatorului ╚Öi opus nadirului. ÔÖŽ Fig. Culme, apogeu, ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Fr. z├ęnith.
zen├şt s. n.
zen├şt s. n.
ZEN├ŹT s. (ASTRON.) (pop.) namiaz─â. (Nadir ╚Öi ~.)
ZEN├ŹT s. v. apogeu.
ZEN├ŹT s.n. Punctul cel mai ├«nalt de pe bolta cereasc─â, situat pe vertical─â deasupra locului de observa╚Ťie. [Pl. -turi, -te. / < fr. z├ęnith, cf. ar. samt ar-runs ÔÇô calea de deasupra capului].
ZEN├ŹT s. n. 1. punctul cel mai ├«nalt de pe bolta cereasc─â, diametral opus nadirului, pe vertical─â, deasupra locului de observa╚Ťie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. z├ęnith)
ZEN├ŹT n. 1) astr. (├«n opozi╚Ťie cu nadir) Cel mai ├«nalt punct de pe bolta cereasc─â situat deasupra capului observatorului. 2) fig. Moment ce marcheaz─â cea mai ├«nalt─â faz─â de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme. /<fr. z├ęnith
zenit n. 1. Astron. punctul cerului situat tocmai de asupra observatorului; 2. fig. punctul cel mai înalt la care se poate ajunge: zenitul gloriei; ca vulturul voit-am zenitul să-l pătrund AL.
*zen├şt n., pl. ur─ş ╚Öi e (fr. z├ęnith, cuv. stricat de scriitori─ş evulu─ş medi┼ş d. ar. semt, cu art. al-semt, de unde vine azimut). Astr. Punctu ├«n care verticala unu─ş loc ajunge sfera cereasc─â. Fig. Apoge┼ş, punctu cel ma─ş ├«nalt al glorii─ş. V. nadir, azimut.
zenit s. v. APOGEU.
ZENIT s. (ASTRON.) (pop.) namiază. (Nadir și ~.)

Zenit dex online | sinonim

Zenit definitie

Intrare: zenit
zenit 1 pl. -uri substantiv neutru
zenit 2 pl. -e substantiv neutru