zegísm s. n.

ZEGHÍSM s.n. v. zegism.

ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism].

ZEGÍSM s. n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate. (din engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/ = creștere economică zero + suf. -ism)

zegísm s. Curent politic care consideră că dezvoltarea economică actuală va duce la mari riscuri în viitor ◊ „Teoria «creșterii zero» sau zegism. O ripostă energică a fost dată acestei pseudoteorii de primul ministru al Franței.” Sc. 19 II 75 p. 5 (cf. engl. Zero Economic Grouth „creștere economică zero”; DP)