ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, în bătaie de joc, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). Mihai era.zeflemisit cu vorba «poetul». CĂLINESCU, E. 24. Stelian Minea își spuse că reprezintă acum tipul desăvîrșit al ardeleanului rigid și solemn, cum îl zeflemiseau caricaturile și anecdotele timpului. C. PETRESCU, Î. II 214.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeflemiseáscă

ZEFLEMISÍ vb. 1. v. ironiza. 2. v. batjocori.

A ZEFLEMISÍ ~ésc tranz. (persoane) A trata cu zeflemele; a lua în râs; a ironiza; a batjocori. /zeflemea + suf. ~isi

zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică].

zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs.

ZEFLEMISI vb. 1. a ironiza, a persifla, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva într-un pamflet.) 2. a batjocori, a ridiculiza, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.)