ZDRĂVENÍ, zdrăvenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se însănătoși după o boală, a se înzdrăveni. ◊ Tranz:. (Cu pronunțare regională) L-a bătut pe Alisandru, de l-a lăsat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit. ȘEZ. VI 146. ♦ Fig. A-și veni în fire, a se dezmetici. Ți-am spus că nu se poate. Înțelege-mă și te zdrăvenește! VLAHUȚĂ, N. 128.