ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A zdrobi, a sfărîma. Oasele mi le-a zdroșit, Dinții din gură mi-a rupt. PĂSCULESCU, L. P. 242. ◊ Refl. pas. (Atestat în forma zdruși) Semănatul se face... după ce pămîntul a fost arat mai dinainte... și după ce în tirmă a fost săpat cu sapa ca să sé sfărîme sau să se zdrușească și cei mai mărunți bolovani. PAMFILE, A. R. 165. – Variantă: zdrușí vb. IV.