zbîrcésc v. tr. (bg. bŭrčy, zbîrcesc [Bern. 1, 108], rudă cu zgîrcesc și zbîrcĭog). Zgîrcesc, încrețesc, strîng (o suprafață): arsura îĭ zbîrcise pelea. V. refl. Fața i se zbîrcise de bătrîneță. V. intr. A zbîrci din nas, a da semne de neplăcere. A zbîrci la joc (Bz.), a spurca, a greși, a da o lovitură greșită.