ZBÎRCIÓG, zbîrciogi, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, colorată brun-negricios sau cenușiu-roșcat (Morchella). Auzi ghiuju!... Să se-nsoare cînd îi bătut de brumă ca un zbir dog. ALECSANDRI, T. 941. ◊ Expr. Cu nasul zbîrciog = cu o atitudine de neplăcere, de dispreț sau de superioritate. Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasid zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, colorată roșcat, negricios sau alb-gălbui ( Gyromitra ).