zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura’n creț). V. hrib și rîșcov.