Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru zbeg

ZBEG s. n. v. zbeng.
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg.
ZBEG s. n. v. zbeng.
ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din scr. zbeg.
ZBEG s. n. v. zbeng.
ZBENG, zbenguri, s. n. (Și în forma zbeg) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. ♦ Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. ♦ (Învechit) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. – Variantă: zbeg s. n.
ZBEG s. n. v. zbeng.
ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbénguri
zbeng s. n., pl. zbénguri
ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie.
sbeg (zbéguri), s. n. – (Trans.) Buruiană. – Var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg, s. n. (Bihor, ceață, pîclă).
sbeg (zbéguri), s. n. – Joacă, săritură. – Var. zbeg, și der. Sb. zbjeg „alergare”, din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg. – Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.
ZBEG2, zbéguri, s. n. (Trans.) Bălărie, buruiană. (prob. din zbăg)
ZBEG, zbéguri, s. n. ~ (din sb. zbjeg < sl. begŭ; cf. croat., slovac. sbeg, pol. zbieg)
ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /<sb. zbeg
sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. SBIEG, alergătură].
zbeg (vest) și zbeng (Munt. est) n., pl. urĭ (sîrb. zbjeg, alergătură împreună, vsl. bĭegŭ, alergătură). Rar. Zbenguĭală.
zbeng s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNȚUIALĂ. ZBÎNȚUIRE. ZBÎNȚUIT. ZBÎNȚUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE.

Zbeg dex online | sinonim

Zbeg definitie

Intrare: zbeng
zbeng substantiv neutru
zbeg substantiv neutru