ZBENG, zbenguri,
s. n. (
Înv. și
reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦
Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (
Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [
Var.:
zbeg s. n.] – Din
sb. zbeg. ZBENG, zbenguri,
s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦
Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (
Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [
Var.:
zbeg s. n.] – Din
scr. zbeg. ZBENG, zbenguri,
s. n. (Și în forma zbeg) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. ♦
Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. ♦ (Învechit) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. – Variantă:
zbeg s. n. ZBENG, zbenguri,
s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (
Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [
Var.:
zbeg s. n.] –
Sb. zbeg. zbeng (zbenguială) (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. zbénguri
zbeng s. n., pl. zbénguri ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie. sbeg (zbéguri), s. n. – (
Trans.) Buruiană. –
Var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg,
s. n. (Bihor, ceață, pîclă).
sbeg (zbéguri), s. n. – Joacă, săritură. –
Var. zbeg, și
der. Sb. zbjeg „alergare”, din
sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin),
cf. cr.,
slov. sbeg,
pol. zbieg. –
Der. sbe(n)gui,
vb. ( a juca, a sări); sbigui (
var. sbihui, sghihui, sbrehui),
vb. (
Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială,
s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi,
vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor
der., evident expresiv,
cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.
ZBEG2, zbéguri,
s. n. (
Trans.) Bălărie, buruiană. (prob. din zbăg)
ZBEG, zbéguri,
s. n. ~ (din
sb. zbjeg <
sl. begŭ;
cf. croat., slovac. sbeg,
pol. zbieg)
ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /<sb. zbeg sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. SBIEG, alergătură].
zbeg (vest) și
zbeng (Munt. est) n., pl. urĭ (sîrb. zbjeg, alergătură împreună, vsl. bĭegŭ, alergătură). Rar. Zbenguĭală.
zbeng s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNȚUIALĂ. ZBÎNȚUIRE. ZBÎNȚUIT. ZBÎNȚUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE.