zavistios, ~oasă [At: HELIADE, O. II, 347 / P: ~ti-os / V: zăv- / Pl: ~oși, ~oase / E: zavistie + -os] 1-2 smf, a (Îrg) Invidios. 3-4 smf, a (Îrg) Gelos (1-2). 5-6 smf a (Îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a (îrg) Intrigant. 9-10 smf, a (Îrg) Certăreț (1-2). 11-13 a (Îrg; d. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă invidie (sau gelozie, ură) Si: (Îrg) zavistnic (11-13), zavistuitor (11-13). 14 a (Reg) Isteț. 15 a (Reg) Poznaș.

ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Zavistnic. Cronica și relațiunile ambasadorilor străini la Constantinopol ne stau dovadă spre a-ncredința despre curagiul și despre uneltirile zavistioase ale doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 423. Aplecările zavistioase și neastîmpărate ale firii sale nu se puteau de loc împăca cu viața tăcută și liniștită din zidurile Snagovului. id. ib. 447.

ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv. și arh.) Zavistnic. – Din zavistie + suf. -os.

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistiós adj. m. (sil. -ti-os), pl. zavistióși; f. sg. zavistioásă, pl. zavistioáse

ZAVISTIÓS adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

ZAVISTIÓS adj., s. v. intrigant.

zavistios a. invidios: insuflă zavistiosu-i necaz OD.

zavistios adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

zavistios adj., s. v. INTRIGANT.