zariflấc sn [At: AR (1832), 681/40 / V: (înv) ~líc / Pl: ~uri / E: tc zariflık] (Înv) 1 Frumusețe (1). 2 Eleganță (9). 3 Cochetărie (1). 4 (Ccr) Podoabă (1).

zariflíc sn vz zariflâc

ZARIFLẤC s. n. Frumusețe. (din tc. zariflık)

zariflî́c și -íc n., pl. urĭ (turc. zariflik). Vechĭ. Eleganță, cochetărie.