19 definiții pentru zaplaz
ZĂPLÁZ, zăplazuri,
s. n. (
Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. –
Et. nec. ZĂPLÁZ, zăplazuri,
s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. –
Et. nec. ZĂPLÁZ, zăplazuri,
s. n. Gard (de scînduri, de uluci). Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102. Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2. –
Pl. și: zăplaze (DELAVRANCEA, la TDRG). – Variantă:
zapláz (ANGHEL-IOSIF, C. L. 78, CARAGIALE, O. I 334, EMINESCU, O. I 112)
s. n. ZĂPLÁZ, zăplazuri,
s. n. Gard (de scânduri, de uluci). [
Var.:
zapláz s. n.]
zăpláz (
pop.) (ză-plaz)
s. n.,
pl. zăplázuri
zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă. ZAPLÁZ s. m. (
Var.,
Mold.) Zăplaz. (din
ucr. zaplaz) [și DLRLC]
zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. –
Var. zaplaz.
Rut. zaplaz (Scriban),
cf. plaz. În
Mold. ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec. zaplaz n. Mold. uluci: aceiași pomi crengi întind peste zaplaz EM. [Rut. ZAPLAZ].
zapláz n., pl. urĭ și e (rut. zaplaz. V.
plaz). Est. Gard de scîndurĭ. – Pl. m. jĭ (Let. 3, 205 și 215). V.
ulucă. zăplaz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ. Zaplaz dex online | sinonim
Zaplaz definitie
Intrare: zăplaz
zaplaz 3 pl. -i substantiv masculin
zaplaz 2 pl. -e substantiv neutru
zaplaz 1 pl. -uri substantiv neutru
zăplaz 2 pl. -e substantiv neutru
zăplaz 1 pl. -uri substantiv neutru