zapciu definitie

14 definiții pentru zapciu

zacíu sm vz zapciu
zapcíu sm [At: NECULCE, L. 179 / V: (Înv) zacíu, zăp~ / Pl: ~ii / E: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească) Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 2 Persoană care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir1 (3). 3 Funcția zapciului (2) Si: (îvp) zapcierie (1), (înv) zapcilâc (1), (îrg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Îrg; îe) A sta ~ A supraveghea și a grăbi pe cineva. 8 (Rar) Primar2. 9 (Reg) Îngrijitor de drum. 10 (Înv) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan (1). 11 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (10). 12 (Înv) Funcția zapciului (11). 13 (Înv) Titlul zapciului (11). 14 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (12). 15 (Înv) Agent de poliție. 16 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (15). 17 (Înv) Funcția zapciului (16). 18 (Înv) Titlul zapciului (16). 19 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (17). 20 (Înv; pex) Jandarm. 21 (Înv; fam; prt) Om rău Si: câine (11).
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Învechit) 1. Cîrmuitor al unei plăși (subordonat ispravnicului). Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe flomnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, S. A. 30. Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutii decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253. Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei foliță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196. 2. Rang în armată; căpitan. Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312. 3. Funcționar polițienesc în subordine; paznic, dorobanț, sergent de stradă. De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspintenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii
ZAPCÍU s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.
ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci)
ZAPCÍU ~i m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye
zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator].
zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ.
zapciu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT.

zapciu dex

Intrare: zapciu
zapciu admite vocativul substantiv masculin