zamparagíŭ m. (din geamparagiŭ, după pron. ngr., adică „acela care umblă după cîntece”, maĭ degrabă de cît d. turc. pers. zen-pare, care, la Șăĭn., înseamnă „cel ce aleargă după femeĭ”, dar care nu e în dicț.). Fam. Berbant, ștrengar.