zambíl sm vz zimbil

zamból sn vz zimbil

ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. zimbil.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. zimbil.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

ZAMBÓL, zamboale, s. n. Coș, zimbil. Descarcă la zamboale Și-ncarcă la stamboale. ALECSANDRI, P. P. 116.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbíl (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.

ZÎMBÍL s. n. v. zimbil.

ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – V. zimbil.

ZÂMBÍL s. n. v. zimbil.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zâmbíl s. n.] – Tc. zembil.

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zamból s. n., pl. zamboále

zimbíl s. n., pl. zimbíluri

ZAMBÍL, zambíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (cf. zâmbil)

ZÂMBÍL, zâmbíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC]

zimbíl (zimbiluri), s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZIMBÍL, zimbíluri, s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZIMBÍL ~uri n. Coș împletit din papură sau din rogoz. /<turc. zembil

zambol n. V. zimbil: descarcă la zamboale POP.

zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zamból, V. zimbil.

zembíl, V. zimbil.

zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.