záhăr (-ruri), s. n. – Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată. – Var. Mold. zahar, Trans. zăhar. Mr. záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu, Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον < ind. sakkhara, arab. as-sukkar (Cihac, II, 712), sl. zacharŭ (cf. Vasmer, Gr., 148) și în toate idiomurile europene. – Der. zăhărică (var. zaharică), s. f. (plante, Myricaria germanica, Lycium vulgare); zăhăret, s. n. (dulciuri, bomboane); zaharica, s. f. (dulce, bomboană, dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256); zaharisi (var. zăhări, zăhăra), vb. (a îndulci, a glasa; refl., a se cristaliza zahărul dintr-o marmeladă sau dintr-un lichior; a se ramoli), din ngr. ζαχαρώνω, viitor ζαχαρόσω (Tiktin; Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265); zaharniță, s. f. (vas în care se ține zahărul); zăhăros, adj. (bogatîn zahăr, cu zahăr); zaharină (var. saharină), s. f., din fr. saccharine; zaharoză (var. saharoză), s. f., din fr. saccharosa.