ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.
zăhátă și (pop.) za- f., pl. e orĭ zăhățĭ (rut. zaháta, zagáta, părete de nuĭele: ceh. zahata, drum îngust. V. zăgaz și hat 2). Nord. Hîj. Poĭată de porcĭ. Perdea de oĭ. Trans. Drum îngust.