zânghet definitie

27 definiții pentru zânghet

zángăt sn vz zăngăt
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.
ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.
ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.
ZẮNGĂT, zắngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.
ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.
ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghét (ALECSANDRI, la CADE), zînghét (id. ib.) s. n.
ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.
ZÎ́NGĂT s. n. v. zăngăt.
ZÎ́NGHET s. n. v. zăngăt.
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.
ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.
ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.
ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.
zắngăt s. n., pl. zắngăte
zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte
zângăt v. zăngăt
ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură.
zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].
zăngăt s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ.

zânghet dex

Intrare: zăngăt
zăngăt substantiv neutru
zinghet substantiv neutru
zingăt substantiv neutru
zânghet substantiv neutru
zângăt substantiv neutru