YOGHÍN, yoghini, s. m. Adept al filosofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogín s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

YOGÍN s. m. v. yoghin.

YOGHÍN, yoghíni, s. m. Adept al filozofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogin s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

YOGÍN s. m. v. yoghin.

yoghín s. m., pl. yoghíni

yoghín s. m., pl. yoghíni

YOGHÍN s.m. Adept al filozofiei yoga; ascet indian care practică yoga. [Var. yogin s.m. / < fr., engl. yogin].

YOGÍN s.m. v. yoghin.

YOGHÍN s. m. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciții yoga; yoghist. (< fr. yogi)

YOGHÍN ~a (~i, ~e) m. și f. 1) Ascet indian adept al filozofiei yoga. 2) Persoană care practică yoga prin exerciții de educare a corpului și a spiritului. /< engl. yogin, fr. yogi

yoghín s. m. Adept al filozofiei și al practicilor yoga ◊ „S. S., India, a încheiat cu bine una din cele mai spectaculoase demonstrații de yoga din cariera sa – cufundarea într-o stare asemănătoare cu somnul hibernal [...] Yoghinul a rămas în această stare timp de opt zile.” Sc. 17 VI 79 p. 5 (din engl. yogin; cf. fr. yogi; DN3)