XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith.

XILOLÍT, xilolite, s. n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith.

xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte

xilolít s.n., (sorturi) pl. xilolíte / xilolíturi

xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte / xilolíturi

XILOLÍT s.n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu colorat cu pigmenți minerali, cu aspect de piatră. [Pl. -te, -turi. / < germ. Xylolith, cf. gr. xylon – lemn, lithos – piatră].

XILOLÍT s. n. 1. Lemn fosilizat. 2. Amestec de rumeguș de lemn, oxid și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali și cu aspect de piatră, material pentru pardoseli termoizolante. (din germ. Xylolith)

XILOLÍT ~e n. Material de construcție preparat din componenți de natură poroasă (rumeguș de lemn, azbest etc.), cu lianți magneziali, și colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. și xilolituri] /<germ. Xylolith

XILO- „lemn, copac, pădure; lemnos, lignificat”. ◊ gr. xylon „lemn, pădure” > fr. xylo-, germ. id., engl. id., it. xilo- > rom. xilo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat de pădure; ~crom (v. -crom), s. m., ansamblu de pigmenți taninici din lemn; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre ciuperci) Care atacă lemnul copacilor. 2. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune a insectelor xilofage; ~fil (v. -fil1), adj., (despre organisme) care crește pe ramurile plantelor moarte; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante lemnoase, cuprinzînd arbori, arbuști și subarbuști; ~fon (v. -fon), s. n., instrument muzical format din lamele de lemn; ~gen (v. -gen1), adj., care generează țesut lemnos; ~graf (v. -graf), s. m., gravor în lemn; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Gravură în lemn. 2. Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu tipografic în lemn; ~id (v. -id), adj., cu o structură asemănătoare cu aceea a lemnului; ~latrie (v. -latrie), s. f., cult al zeilor de lemn; ~lit (v. -lit1), s. n., lemn fosilizat; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu tipografic la care clișeele se realizează pe plăci de lemn acoperite cu un strat de calcar; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul lemnului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară cubajul lemnelor; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini lignificate; ~stromă (v. -stromă), s. f., miceliu al ciupercilor xilofage, dezvoltat în interiorul țesutului lemnos; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical pe baza unor varietăți de lemn; ~tipie (v. -tipie), s. f., tipar cu litere de lemn; ~tomie (v. -tomie), s. f., studiu microscopic și anatomic al țesuturilor lemnoase aparținînd plantelor fosile sau actuale.