week-end definitie

2 intrări

8 definiții pentru week-end

WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.
WEEK-END, week-end-uri, s. n. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii. [Pr.: uíchend] – Cuv. engl.
weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri
WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfârșit de săptămână; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere. [Pron. úik-, pl. -duri. / < engl. week-end].
WEEK-END [UICHEND] s. n. sfârșit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta și duminica) pentru odihnă, petrecere. (< engl. week-end)
WEEK-END-PARTY PÁRTI/ s. n. petrecere în timpul week-end-ului. (< engl. week- end-party)
WEEK-END [pr.: úikend] ~uri n. 1) Sfârșit de săptămână. 2) Interval de timp de sâmbătă până luni, folosit pentru odihnă și petrecere. [Art. week-endul] /Cuv. engl.
weekend românesc expr. (iron.) sfârșit de săptămână rezervat muncilor în gospodărie.

week-end dex

Intrare: weekend
week-end 1 pl. -uri substantiv neutru
  • pronunție: úĭchend
week-end 2 pl. --uri substantiv neutru
  • pronunție: úĭchend
weekend substantiv neutru
  • silabisire: wee-kend, week-end
  • pronunție: úichend
Intrare: week-end-party
week-end-party substantiv neutru (numai) singular
week-end 1 pl. -uri substantiv neutru
  • pronunție: úĭchend
petrecere substantiv feminin
  • silabisire: -tre-