Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 823140:

WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant.

Warant dex online | sinonim

Warant definitie