Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 21162:

WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant.

Warant dex online | sinonim

Warant definitie