walky-talky definitie

8 definiții pentru walky-talky

WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl.
WALKIE-TALKIE s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: uóki-tóki] – Cuv. engl.
walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie
WALKIE-TÁLKIE s. v. telemobil.
WALKIE-TALKIE s.n. Aparat radiotelefonic portativ emițător și receptor, construit pentru comunicații la distanțe scurte. [Pron. wóki-tóki, scris și walky-talky. / < engl., fr. walkie-talkie, cf. engl. walk = plimbare, talk = vorbă].
WALKY-TALKY s.n. v. walkie-talkie.
WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie)
WALKIE-TALKIE [pr.: uóchi-tóchi] n. Aparat portativ de radio emisie-recepție. /Cuv. engl.

walky-talky dex

Intrare: walkie-talkie
walky-talky substantiv neutru
walkie-talkie substantiv neutru
  • pronunție: ŭochitóchi