WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie.

WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie.

walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-)

walkírie s. f. (sil. -ri-e), art. walkíria (sil. -ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (sil. -ri-i-)

VALCHÍRĂ s.f. v. walkirie.

VALKÍRIE s.f. v. walkirie.

WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie].

WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie)

WALKÍRIE ~i f. (în mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta bătăliilor și moartea unora dintre combatanți. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie

Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii.