VĂLẮU, vălaie, s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fîntînă sau din care se adapă vitele. 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate în șteampuri. – Variante: hălău, valău s. n.