văjí, văjesc, (vâji), vb. refl. – 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără détiílin” (Papahagi 1925: 326). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel 1985). – Din sl. važiti „a echivala cu” (DER).