văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate).

văjí, văjesc, (vâji), vb. refl. – (reg.) 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără détiílin” (Papahagi, 1925: 326). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel, 1985). (Maram.). – Din sl., ucr. važiti „a echivala cu” (DER, MDA).

văjí, văjesc, (vâji), vb. refl. – 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără détiílin” (Papahagi 1925: 326). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel 1985). – Din sl. važiti „a echivala cu” (DER).