Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 825360:

VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

Văietător dex online | sinonim

Văietător definitie