VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

VÎRTEJUÍ, vîrtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învîrteji.

VÎRTEJUÎRE, vîrtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vîrtejui; învolburare. Vîrtehdrea prafului din urmă îi urmărise pînă aicea – la fîntîna Grecului – cînd vîntul se domoli. V. ROM. decembrie 1951, 163.

vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă

vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri

vârtejuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejuiésc, imperf. 3 sg. vârtejuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejuiáscă

vârtejuíre s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri

VÂRTEJUÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

VÂRTEJUÍRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere.

vîrtejui vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

vîrtejuire s. v. ÎNVÎRTEJIRE. ÎNVOLBURARE. ZBATERE.