vârdínă, -e, (vârghină), s.f. – Cumpănă de fântână (ALR 1971: 283). Ruda cumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi 1925): „Șezând sara pe fântână / Rumpe-ți-ai zgarda-n vârdínă” (Bârlea 1924 I: 216). – Din sl. vărdina (MDA).