VÎNDĂLÁG s. n. (Regional) Fin adunat în șiruri lungi (din care se fac apoi căpițe sau clăi). Loc. adv. De-a vîndălagul = de-a berbeleacul. (Atestat în forma vîndălac) Scaraoschi o zbughi la fugă și, mai șchiopătînd, mai de-a vîndălacul, se văzu și-n iad. ȘEZ. IX 70. – Variantă: vîndălac s. n.