VÎJÎITÓR, -OÁRE, vîjîitori, -oare, adj. (Și în forma vîjiitor) Care vîjîie. Corbii luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390. ♦ Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva. (Atestat în forma vîjeitor) Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19. – Variante: vîjiitór, -oáre, vîjeitór, -oáre, vîjîietór, -oáre adj.