VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. (Absol.) Șerpe, șerpoaie, cu puii tăi, Nu înțepa, nu săgeta, nu vulnera. ȘEZ. IV 158.

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerá vb., ind. prez. 1 sg. vulneréz, 3 sg. și pl. vulnereáză

vulnerár adj. m., pl. vulnerári; f. sg. vulneráră, pl. vulneráre

vulneráre s. f., g.-d. art. vulnerării

VULNERÁ vb. v. răni.

VULNERÁ vb. I. tr. (Rar) A răni, a vătăma. [< lat. vulnerare].

VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

VULNERÁ vb. tr. a răni, a vătăma. (< lat. vulnerare)

VULNERÁR, -Ă adj. bun pentru vindecat rănile. (< fr. vulnéraire, lat. vulnerarius)

vulnerar a. se zice de remediile proprii a vindeca rănile (ca patlagina, pojarnița).

*vulnerár, -ă adj. (lat. vulnerarius, d. vulnus, vúlneris, rană). Carnea vindecă rănile: plantă vulnerară (ca lemnia).

vulnera vb. v. RĂNI.