Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru vr─âjitoare

VR─éJIT├ôR, -O├üRE, vr─âjitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (Adesea fig.) Persoan─â care face vr─âji (1), care se ocup─â cu vr─âjitoria. ÔÇô Vr─âji + suf. -tor.
VR─éJIT├ôR, -O├üRE, vr─âjitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (Adesea fig.) Persoan─â care face vr─âji (1), care se ocup─â cu vr─âjitoria. ÔÇô Vr─âji + suf. -tor.
VR─éJIT├ôR, -O├üRE, vr─âjitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (├Än basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) Persoan─â care face vr─âji, care se ocup─â cu vr─âjitoria. Te urmar─â pa╚Öii mei Prin p─âduri de vr─âjitoare, prin palatele cu zmei. EFTIMIU, ├Ä. 105. Ca un vr─âjitor, tot ce-l ├«ncunjura, era rodul propriei lui energii. ANGHEL, PR. 58. B─âtr├«na Canidie, vestita vr─âjitoare, I-a spus ca s─â se ude ├«n ╚Öepte nop╚Ťi pe trup Cu s├«nge de n─âp├«rc─â. ALECSANDRI, T. II 201. ÔŚŐ (Adjectival) Mi-a p─ârut foarte r─âu c─â n-am putut afla ce-a f─âcut Irina, baba vr─âjitoare, la groapa Iepii. SADOVEANU, O. VIII 197. C├«te muieri vr─âjitoare ╚śi babe desc├«nt─âtoare, Toate vie s─â-mi desc├«nte. POP.
vrăjitoáre s. f., g.-d. art. vrăjitoárei; pl. vrăjitoáre
vrăjitoáre s. f., g.-d. art. vrăjitoárei; pl. vrăjitoáre
VRĂJITOÁRE s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, tilișcă, vaca-domnului.
VR─éJITO├üRE s. bab─â, (rar) vr─âjitoreas─â, (pop.) b─âb─âreas─â, fermec─âtoare, fermec─âtoreas─â, me╚Öter─â, me╚Öteri╚Ť─â, (reg.) bosconi╚Ť─â, cotoroan╚Ť─â, me╚Ötereas─â, me╚Öteritoare, ╚Öi╚Öc─â, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a desc├óntat o ~.)
VRĂJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care vrăjește; om care face vrăji; mag. /a vrăji + suf. ~tor
vr─âjitoare f. 1. bab─â ce supersti╚Ťiunea o credea ├«n leg─âtur─â cu necuratul spre a face r─âu oamenilor: vr─âjitoarele ar avea puterea a ├«nchiega apele, a lega ploile, a ghici viitorul ╚Öi a vindeca de boale; 2. Bot. vrotilic─â.
vr─âjit├│r, -o├íre s., pl. f. or─ş, ca ursitor─ş, privighetor─ş. Vest. F─ârm─âc─âtor, -oare (care face farmece). ÔÇô Ca adj., pl. f. oare: feme─ş vr─âjitoare. V. bahorni╚Ť─â.
vr─âjitoare s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZ─é. TILI╚śC─é. VACA-DOMNULUI.
VR─éJITOARE s. bab─â, (rar) vr─âjitoreas─â, (pop.) b─âb─âreas─â, fermec─âtoare, fermec─âtoreas─â, me╚Öter─â, me╚Öteri╚Ť─â, (reg.) bosconi╚Ť─â, cotoroan╚Ť─â, me╚Ötereas─â, me╚Öteritoare, ╚Öi╚Öc─â, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a desc├«ntat o ~.)
v├ón─âtoare de vr─âjitoare expr. (livr.) urm─ârire / persecu╚Ťie ├«n mas─â; represalii ├«ndreptate ├«mpotriva unui grup de persoane, c─ârora le cad victime ╚Öi oameni nevinova╚Ťi.

Vr─âjitoare dex online | sinonim

Vr─âjitoare definitie

Intrare: vr─âjitoare (persoan─â)
vr─âjitoare admite vocativul substantiv feminin
Intrare: vr─âjitoare (plant─â)
vr─âjitoare admite vocativul substantiv feminin