VOZGLÁS, vozglasuri, s. n. Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglașenie. – Din sl. vŭzglasŭ.

VOZGLÁS, vozglasuri, s. n. Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglașenie. – Din sl. vŭglasŭ.

VOZGLÁS, vozglasuri, s. n. Pasaj final al unei ectenii, cîntat de preot cu glas tare. Protopopul intona cu glas tare acest vozglas. La TDRG.

vozglás s. n., pl. vozglásuri

vozglás s. n., pl. vozglásuri

VOZGLÁS s. (BIS.) (înv.) vozglașenie.

vozglás (-suri), s. m. – Pasaj final al anumitor rugăciuni pe care preotul îl pronunță mai răspicat. Sl. vŭzglasŭ (Tiktin). Cuvînt identic lui vozglașenie, s. f., din sl. vŭzglašenije.

vozglas n. antifon. [Slav. VOZŬGLASŬ].

vozglás n., pl. urĭ (rus. vozglás, vsl. vŭzglasŭ). Formula de încheĭere a uneĭ rugăcĭunĭ, pe care preutu o pronunță c’o voce maĭ tare. – În Munt. și ecfónis.

VOZGLAS s. (BIS.) (înv.) vozglașenie.