VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășură tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.

VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.

VOLUBILITÁTE s. f. Ușurința de a vorbi mult și repede. Grigore se simțea la largul lui, vorbea și explica cu o mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. REBREANU, R. I 74. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească. id. P. S. 16. ♦ Locvacitate. Cită deosebire între acest profet cu cugetul aprins și vorba cumpănită și limbuții dascăli greci, cari pierdeau cîteva idei abia asimilate în potopul volubilității lor de meridionali. IORGA, L. II 522.

volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilitắții

volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilității

VOLUBILITÁTE s. 1. v. vervă. 2. v. sociabilitate.

VOLUBILITÁTE s.f. 1. Ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ♦ Spontaneitate, promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-si înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. [Cf. fr. volubilité, lat. volubilitas].

VOLUBILITÁTE s. f. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ◊ spontaneitate, promptitudine. (< fr. volubilité, lat. volubilitas)

VOLUBILITÁTE f. 1) Caracter volubil. 2) Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arc sau al unei sfori. [G.-D. volubilității] /<fr. volubilité

volubilitate f. 1. ușurință de a se mișca în cerc: volubilitatea roatelor unei mașini; 2. fig. deprindere de a vorbi prea iute.

*volubilitáte f. (lat. volubilitas, -átis). Calitatea de a fi volubil, pronunțare ușoară și răpede: a vorbi cu volubilitate.

VOLUBILITATE s. vervă, vioiciune. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.)