Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru volubilitate

VOLUBILIT├üTE s. f. 1. U╚Öurin╚Ť─â de a vorbi mult ╚Öi repede; locvacitate. ÔÖŽ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-╚Öi ├«nf─â╚Öur─â tulpina ├«n jurul unui arac, al unei sfori etc. ÔÇô Din fr. volubilit├ę, lat. volubilitas, -atis.
VOLUBILIT├üTE s. f. 1. U╚Öurin╚Ť─â de a vorbi mult ╚Öi repede; locvacitate. ÔÖŽ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-╚Öi ├«nf─â╚Öura tulpina ├«n jurul unui arac, al unei sfori etc. ÔÇô Din fr. volubilit├ę, lat. volubilitas, -atis.
VOLUBILIT├üTE s. f. U╚Öurin╚Ťa de a vorbi mult ╚Öi repede. Grigore se sim╚Ťea la largul lui, vorbea ╚Öi explica cu o mare volubilitate ╚Öi cu o pl─âcere care-i ├«ndulcea glasul. REBREANU, R. I 74. R─âspunsul ├«ndoielnic ├«nd├«rji pe Bologa. ├Äncepu s─â vorbeasc─â atunci cu o volubilitate care se vedea c─â nu i-e fireasc─â. id. P. S. 16. ÔÖŽ Locvacitate. Cit─â deosebire ├«ntre acest profet cu cugetul aprins ╚Öi vorba cump─ânit─â ╚Öi limbu╚Ťii dasc─âli greci, cari pierdeau c├«teva idei abia asimilate ├«n potopul volubilit─â╚Ťii lor de meridionali. IORGA, L. II 522.
volubilit├íte s. f., g.-d. art. volubilitß║»╚Ťii
volubilit├íte s. f., g.-d. art. volubilit─â╚Ťii
VOLUBILITÁTE s. 1. v. vervă. 2. v. sociabilitate.
VOLUBILIT├üTE s.f. 1. U╚Öurin╚Ť─â de a vorbi mult ╚Öi fluent; locvacitate. ÔÖŽ Spontaneitate, promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-si ├«nf─â╚Öura tulpina ├«n jurul unui arac, al unei sfori etc. [Cf. fr. volubilit├ę, lat. volubilitas].
VOLUBILIT├üTE s. f. u╚Öurin╚Ť─â de a vorbi mult ╚Öi fluent; locvacitate. ÔŚŐ spontaneitate, promptitudine. (< fr. volubilit├ę, lat. volubilitas)
VOLUBILIT├üTE f. 1) Caracter volubil. 2) Proprietate a unor plante de a-╚Öi ├«nf─â╚Öura tulpina ├«n jurul unui arc sau al unei sfori. [G.-D. volubilit─â╚Ťii] /<fr. volubilit├ę
volubilitate f. 1. u╚Öurin╚Ť─â de a se mi╚Öca ├«n cerc: volubilitatea roatelor unei ma╚Öini; 2. fig. deprindere de a vorbi prea iute.
*volubilit├íte f. (lat. volubilitas, -├ítis). Calitatea de a fi volubil, pronun╚Ťare u╚Öoar─â ╚Öi r─âpede: a vorbi cu volubilitate.
VOLUBILITATE s. verv─â, vioiciune. (Vorbea cu o ~ inepuizabil─â.)

Volubilitate dex online | sinonim

Volubilitate definitie

Intrare: volubilitate
volubilitate substantiv feminin (numai) singular