VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. – Din fr. voltigeur.

VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. – Din fr. voltigeur.

voltijór s. m., pl. voltijóri

voltijór s. m., pl. voltijóri

VOLTIJÓR s.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur].

VOLTIJÓR s. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur)

VOLTIJÓR ~i m. Persoană care execută voltije. /<fr. voltigeur

voltijór, voltijóri, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor).

voltijor m. soldat din infanteria ușoară, întrebuințat ca tiralior (= fr. voltigeur).

*voltijór m. (fr. voltigeur). Cel ce face voltij. În Francia, în ainte de 1870, un fel de soldațĭ de elită, scunzĭ, așezațĭ la stînga batalionuluĭ.