voinicică definitie

11 definiții pentru voinicică

VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică.
VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică.
VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene; crește în locuri necultivate, printre dărîmături sau pe marginea drumurilor (Sisymbrium Loeselli). 2. Usturoiță.
voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle, art. voinicélele
voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle
voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele
VOINICÍCĂ s. v. usturoiță.
VOINICÍCĂ voinicéle f. Plantă erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), având tulpină erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare și medicinale; usturoiță. /voinic + suf. ~ică
voinicică f. Bot. usturoiță.
voĭnicícă f., pl. ele (d. voĭnic). Usturoiță.
voinicică s. v. USTUROIȚĂ.

voinicică dex

Intrare: voinicică
voinicică substantiv feminin
Intrare: voinicel (adj.)
voinicel 2 adj.; f. -ea adjectiv
voinicel 3 adj.; f. -ică adjectiv