vohód (-duri), s. n. – Trecerea preotului în biserică în timpul slujbei. – Var. văhod. Sl. vŭchodŭ (Tiktin).

vohód și vă- n., pl. oade (vsl. vŭhodŭ). V. prohod. L. V. Mersu solemn al preutuluĭ pin biserică.

vohód s. n. Ritual în cadrul Liturghiei la ortodocși; ieșire. ◊ Vohodul mic = ieșirea cu Evanghelia din altar până în mijlocul naosului, apoi întoarcerea și depunerea ei pe sfânta masă. Simbolizează ieșirea Mântuitorului la propovăduire. ◊ Vohodul mare = ieșirea și intrarea cu sfintele daruri după același ritual. – Din sl. vohod.