Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru vociferare

VOCIFER├ü, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicat─â. ÔÖŽ (Fam.) A face scandal, a ╚Ťipa. ÔÇô Din fr. vocif├ęrer, lat. vociferare.
VOCIFER├üRE, vocifer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a vocifera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vocifera.
VOCIFER├ü, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi r─âstit, m├ónios, cu glasul ridicat. ÔÖŽ (Fam.) A face scandal, a ╚Ťipa. ÔÇô Din fr. vocif├ęrer, lat. vociferare.
VOCIFER├üRE, vociferari, s. f. Ac╚Ťiunea de a vocifera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vocifera.
VOCIFER├ü, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi r─âstit, m├«nios, cu glasul ridicat ca de ceart─â. Dincolo se auzea ├«n r─âstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vocifer├«nd. C. PETRESCU, ├Ä. II 81. Au ├«nceput s─â vocifereze revoltate sutele de ╚Ť─ârani. SAHIA, N. 68. Rudele ╚Öi fo╚Ötii lui prieteni din copil─ârie vociferau mai tare, f─âcind spume de m├«nie la gur─â. BART, E. 286.
VOCIFER├üRE, vocifer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a vocifera ╚Öi rezultatul ei; r─âcnet, ╚Ťip─ât, zbieret. Afar─â se aud vocifer─âri, ├«njur─âturi, mi╚Öcare cresc├«nd─â. SAHIA, N. 42.
vociferá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocifereáză
vociferáre s. f., g.-d. art. vociferắrii; pl. vociferắri
vocifer├í vb., ind. prez. 1 sg. vocifer├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vocifere├íz─â
vociferáre s. f., g.-d. art. vociferării; pl. vociferări
VOCIFER├ü vb. a r─âcni, a striga, a ╚Ťipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ a╚Öa, c─â te aud!)
VOCIFERARE s. v. strig─ât.
VOCIFER├ü vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a ╚Ťipa cu m├ónie. [< fr. vocif├ęrer, cf. lat. vociferare].
VOCIFER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a vocifera ╚Öi rezultatul ei; zbierat; h─ârm─âlaie, g─âl─âgie. [< vocifera].
VOCIFER├ü vb. intr. a vorbi tare, cu m├ónie; a face scandal, a ╚Ťipa. (< fr. vocif├ęrer, lat. vociferare)
A VOCIFER├ü ~├ęz intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-╚Öi manifesta enervarea, nemul╚Ťumirea sau m├ónia prin vorbe r─âstite; a ╚Ťipa; a striga. /<fr. vocif├ęrer
vocifer├á v. a vorbi cu m├ónie, sco╚Ť├ónd ╚Ťipete.
*vocifer├ęz v. intr. (lat. vocifero, -├íre ╚Öi vociferor, -├íri; fr. vocif├ęrer). R─âcnesc furios; be╚Ťivi─ş ├«ncepur─â a vocifera unu la altu.
VOCIFERA vb. a r─âcni, a striga, a ╚Ťipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ a╚Öa, c─â te aud!)
vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a ╚Ťipa

Vociferare dex online | sinonim

Vociferare definitie

Intrare: vocifera
vocifera conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vociferare
vociferare substantiv feminin