vociferare definitie

2 intrări

20 definiții pentru vociferare

VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.
VOCIFERÁRE, vociferări, s. f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei. – V. vocifera.
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.
VOCIFERÁRE, vociferari, s. f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei. – V. vocifera.
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mînios, cu glasul ridicat ca de ceartă. Dincolo se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd. C. PETRESCU, Î. II 81. Au început să vocifereze revoltate sutele de țărani. SAHIA, N. 68. Rudele și foștii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcind spume de mînie la gură. BART, E. 286.
VOCIFERÁRE, vociferări, s. f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei; răcnet, țipăt, zbieret. Afară se aud vociferări, înjurături, mișcare crescîndă. SAHIA, N. 42.
vociferá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocifereáză
vociferáre s. f., g.-d. art. vociferắrii; pl. vociferắri
vociferá vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, 3 sg. și pl. vocifereáză
vociferáre s. f., g.-d. art. vociferării; pl. vociferări
VOCIFERÁ vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ așa, că te aud!)
VOCIFERARE s. v. strigăt.
VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].
VOCIFERÁRE s.f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei; zbierat; hărmălaie, gălăgie. [< vocifera].
VOCIFERÁ vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)
A VOCIFERÁ ~éz intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga. /<fr. vociférer
vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.
*vociferéz v. intr. (lat. vocifero, -áre și vociferor, -ári; fr. vociférer). Răcnesc furios; bețiviĭ începură a vocifera unu la altu.
VOCIFERA vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ așa, că te aud!)
vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipa

vociferare dex

Intrare: vocifera
vocifera conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vociferare
vociferare substantiv feminin