VOBULÁT, -Ă, vobuláți, -te, adj. (Electron.) Care este caracteristic oscilațiilor de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, generate în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. ◊ (În sint.) Sunet vobulat. (cf. engl. wobble = a se clătina, a tremura, a oscila < prob. din germ. de jos wabbeln) [și MW – folosit în corpul DEX]

VOBULÁT adj. v. SUNET (1). Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. [DEX ’98]