Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru voalet─â

VOAL├ëT─é, voalete, s. f. ╚Ües─âtur─â ├«n form─â de re╚Ťea foarte fin─â, fixat─â la p─âl─âriile de dam─â ca garnitur─â sau pentru a acoperi fa╚Ťa. ÔÇô Din fr. voilette.
VOAL├ëT─é, voalete, s. f. ╚Ües─âtur─â ├«n form─â de re╚Ťea foarte fin─â, fixat─â la p─âl─âriile de dam─â ca garnitur─â sau pentru a acoperi fa╚Ťa. ÔÇô Din fr. voilette.
VOAL├ëT─é, voalete, s. f. ╚Ües─âtur─â rar─â fixat─â la p─âl─âriile femeie╚Öti, ca garnitur─â sau pentru a acoperi fa╚Ťa. Dosare grave stau gr─âm─âdite pe mas─â ╚Öi excelen╚Ťa sa mototole╚Öte nervos o voalet─â imprudent uitat─â l├«ng─â c─âlim─âri. ARGHEZI, P. T. 57. Din salc├«mii b─âtr├«ni zburau iot mai des frunze ofilite. Se prindeau de p─âl─âriile cucoanelor, de voaletele lor. I. BOTEZ, ╚śC. 23.
voal├ęt─â (voa-) s. f., g.-d. art. voal├ętei; pl. voal├ęte
voal├ęt─â s. f. (sil. voa-), pl. voal├ęte
VOALÉTĂ s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)
VOAL├ëT─é s.f. Voal fin care se pune ca garnitur─â la p─âl─âriile femeie╚Öti sau se folose╚Öte pentru a acoperi fa╚Ťa. [Pron. vo-a-. / < fr. voilette, dup─â voal].
VOAL├ëT─é s. f. voal fin care se pune ca garnitur─â la p─âl─âriile femeie╚Öti sau se folose╚Öte pentru a acoperi fa╚Ťa. (< fr. voilette)
VOAL├ëT─é, voalete, s.f. ╚Ües─âtur─â sub╚Ťire, foarte rar─â, fixat─â la p─âl─âriile femeie╚Öti ca garnitur─â sau pentru a acoperi fa╚Ťa.
VOAL├ëT─é ~e f. Voal mic cu care se garnisesc p─âl─âriile femeie╚Öti (acoperind par╚Ťial sau toat─â fa╚Ťa). /<fr. voilette
VOALETĂ s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)

Voalet─â dex online | sinonim

Voalet─â definitie

Intrare: voalet─â
voalet─â substantiv feminin
  • silabisire: voa-le-t─â