VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se înmulțește prin muguri desprinși de pe planta-mamă. – Din fr. vivipare, lat. viviparus.

VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se înmulțește prin muguri desprinși de pe planta-mamă. – Din fr. vivipare, lat. viviparus.

VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (în opoziție cu ovipar; adesea substantivat) (Animal) care dă naștere la pui complet dezvoltați în organismul matern. Mamiferele sînt animale vivipare. ♦ (Plantă) care se înmulțește prin muguri ce pot fi desprinși de pe planta-mamă și pot da naștere la plante noi.

vivipár adj. m., pl. vivipári; f. vivipáră, pl. vivipáre

vivipár adj. m. par

VIVIPÁR, -Ă adj. (Despre animale) Care naște pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale căror organe de înmulțire sunt înlocuite prin muguri care se pot detașa de planta-mamă, dând naștere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naște].

VIVIPÁR, -Ă adj. 1. (despre animale) care naște pui vii. 2. (despre plante) care se reproduce pe cale vegetativă, prin bulbili, care germinează în inflorescență. (< fr. vivipare, lat. viviparus)

VIVIPÁR ~ă (~i, ~e) 1) zool. Care naște pui vii. Animal ~. 2) bot. care se înmulțește prin muguri, ce se pot detașa de planta-mamă. /<fr. vivipar, lat. viviparus

vivipar a. și n. se zice de animalele cari nasc pui cu totul vii.

*vivipár, -ă adj. (lat. viviparus, d. vívus, viŭ, și párere, a naște. V. ovipar, acoper). Care naște puĭ viĭ (ca mamiferele) în opoz. cu ovipar, care face oŭă (ca păsările). S. n., pl. e. Animal vivipar.

VIVI- „viu, viață”. ◊ L. vivus „viu” > fr. vivi-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. vivi-. □ ~par (v. -par), adj., 1. (Despre animale) Care naște pui vii. 2. (Despre plante) Care se reproduce pe cale vegetativă prin bulbilii care germinează în inflorescență.