VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

vituperá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 vitupereáză

vituperá vb., ind. prez. 1 sg. vituperéz, 3 sg. și pl. vitupereáză

vituperáre s. f., g. -d. art. vituperării

VITUPERÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

VITUPERÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr. vitupérer, cf. lat. vituperare].

VITUPERÁRE s.f. Acțiunea de a vitupera; vituperație. [< vitupera].

VITUPERÁ vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr. vitupérer, lat. vituperare)

vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

vituperáre s. f. (livr.) Denigrare, blamare ◊ „Interesante puncte de vedere între luminarea (și vituperarea) fenomenului aduc și celelalte articole ale grupajului.” Săpt. 12 IX 86 p. 7 (din vitupera; DEX, DN3)