VITRIOLÁ, vitriolez, vb. I. Tranz. (Rar) A arde, a răni (cu vitriol). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. vitrioler.

VITRIOLÁ, vitriolez, vb. I. Tranz. (Rar) A arde, a răni (cu vitriol). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. vitrioler.

VITRIOLÁ, vitriolez, vb. I. Tranz. (Rar) A arde, a răni (ca vitriolul). Un miros caustic, corosiv; arde plămînii, ochii, epiderma; te vitriolează. BOGZA, A. Î. 98.

vitriolá (a ~) (pop.) (vi-tri-o-) vb., ind. prez. 3 vitrioleáză

vitriolá vb. (sil. -tri-o-), ind. prez. 1 sg. vitrioléz, 3 sg. și pl. vitrioleáză

VITRIOLÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A arde, a răni (cu vitriol). 2. (Text.) A trata țesăturile cu vitriol. [Pron. -tri-o-la. / < fr. vitrioler].

VITRIOLÁ vb. tr. 1. a arde, a răni (cu vitriol). 2. (text.) a trata țesăturile cu vitriol pentru înlăturarea impurităților. (< fr. vitrioler)

*vitrioléz v. tr. (fr. vitrioler). Arunc cuĭva vitriol în față ca să-l desfigurez.